O fi coincidență, dar primul articol îl scriu azi, ajun de ziua mea.
Banal ar părea, dar reflectând, zic: ”A venit timpul!”. 35, mâine fac 35 de ani.
Și așa cum spune o vorbă veche, vârsta este doar un număr, dar eu tot încerc să îi țin socoteala.
De fapt, văd acești 35 de ani ca o sumă de 20 + 15. De ce?
Ei bine, aveți puțintică răbdare, căci am de gând să dezvălui misterul din spatele acestui calcul complicat.
Călătoria mea în viață, de la copilărie la maturitate, cred că se împarte în 20 și 15.
20 de ani fiind pe spatele părinților. Iar 15, de când sunt independent financiar și totodată 15 ani de când port un prieten cu mine tot timpul, diabetul. Prietenul ce-mi face viața mai ”dulce”.
Cei 20 de ani am stat pe spatele părinților, probabil ca marea majoritate, cu toate că am prieteni care lucrează de mici! 20 de ani unde am stat la fusta mamei și ținut în brațe de către ea, iar când am dat piept cu viața, mi-a fost greu. Va fi un subiect aparte chestia asta, voi povesti cândva.
Meritul cel mai mare îl au părinții mei, mai cu seamă mama! Ea a trecut prin chinurile facerii și zi de zi stătea cu mine, când plângeam și făceam multe prostii, dar mă iubea necondiționat, oricâte prostii făceam. Dar asta face parte din ”jobul” de părinte, nu-i așa? Acum înțeleg, părinte fiind și eu.
Acum, când mă uit în urmă, realizez că viața trece cu viteză uimitoare.
Parcă ieri,mai ieri eram la grădiniță așteptând să vină Moș Crăciun și să deschid cadourile sub brad! Azi, eu sunt Moșul pentru copilul meu.
Și acum îmi amintesc primul PC cu monitor pe fundal verde și scris negru. Limbaj BASIC HC – 91 – ICE FELIX! Totuși și de aici s-a imprimat pasiunea pentru IT.
Prima învățătoare, prima senzație de fluturi în stomac! Primele fire de păr din barbă încă din clasa a VII a! Psalmul 50, Crezul și Tatăl nostru care le-am învățat de la bunica, iar mai târziu le recitam în Sfânta Biserică!
Dar nu aș fi ajuns aici fără sprijinul tatălui meu. După ce venea de la muncă, ne așezam la lecții de matematică, fizică, franceză și… Excel. Da, ați auzit bine, Excel! Tatăl meu nu e profesor, dar e un om autodidact și știe tot ce ține de tehnologie.
Într-adevăr, în copilărie nu înțelegeam prea bine valoarea Excelului, dar acum îi mulțumesc că m-a bătut la cap să învăț. Cu timpul, am ajuns să-mi câștig existența ca Data Analyst, lucrând cu Excel, MySQL și baze de date. Într-un final, Data Analyst!
Nu pot să uit nici de dirigintele meu din liceu, Ivașcu Dumitru, profesorul de matematică care știa să dea o altă formă și sens materiei. El m-a ajutat să înțeleg că matematica poate fi chiar interesantă, dacă o privești dintr-un alt unghi.
Prietenii și vecinii mei care m-au susținut, și chiar acum mă ajută cu treburile din jurul casei mamei. Vă mulțumesc din suflet, băieți!
În concluzie, vreau să spun că am avut și momente mai puțin plăcute în viața mea, ca oricare alt om. Dar am avut doar de învățat.
Am avut traume în copilărie, dar am învățat că nu trebuie să rămân în rolul de victimă. Nu pot da vina pe țară, pe politică, pe familie sau pe oricine altcineva pentru ceea ce sunt azi. Sunt singurul responsabil pentru acțiunile și reacțiile mele la diverse contexte. Am ieșit cu greu din zona de confort și acest lucru mi-a adus doar beneficii.
Am învățat că, noi suntem rezultatul acțiunilor și reacțiilor noastre.
Tot auzeam mereu “Nu ești suficient de matur, ești prea copil….” dar acum constatat că totuși maturitatea vine cu timpul, cu vârsta și experiența. Nimeni nu te poate învăța cum să fi matur, la fel și cu inteligența emoțională care vine la pachet cu maturitatea!
Acum, la cei 15 ani de experiență, pot spune că sunt un om împlinit. Am o soție minunată, care mi-a dăruit un copilaș, iar acum suntem nerăbdători să primim al doilea copilaș în familia noastră. Am oameni minunați în jurul meu, care mă susțin și mă ajută să mă dezvolt, într-o continuă alergare și mișcare.
Vreau să profit de această ocazie pentru a le mulțumi tuturor celor care au fost și sunt alături de mine. Meritul vostru este imens, iar azi sunt recunoscător pentru toate momentele frumoase și provocările pe care le-am avut.
Dacă aș avea ocazia să trec din nou prin această viață, aș face aceleași alegeri, chiar și pe cele care nu au fost pe placul multora. Viața se trăiește printre oameni, nu cu ei în casă.
Ce aș mai vrea? Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, îmi doresc sănătate și rațiune.
În rest, pașii își vor urma calea. Totul se întâmplă la momentul potrivit.
PS: Mă văd nevoit să mărturisesc că urăsc felicitările de ziua mea pompoase, cu mult text. În subconștientul meu, le categorisesc ca pe un alt tip de SMS-uri, cu scopuri ascunse. Așa că, dacă mă felicitați, un simplu „La Mulți Ani!” este suficient.
În încheiere, „Rămâneți nerezonabili” cum spune Răzvan Căzănescu, un mentor în business!
Să continuăm să căutăm, să învățăm și să creștem.
2 răspunsuri
La multi ani ❤️.
Text frumos, keep up
Mândră de tine! Felicitări!