Acum scrie acel Daniel emotiv, acel Daniel dominat de propriile trăiri, amintiri și emoții!
E greu de scris ceva după câte povești am văzut în acest concurs! Mai ales finala concursului!
Deci propun să începem! Mă identific cu Emanuel Barica printr-un punct comun și anume că și mama mea suferă de schizofrenie… o boală destul de grea! Deosebirea ar fi că mama mea mă acceptă, mă cunoaște și mă vrea acasă în România! Dar eu nu sunt alături fizic de ea, doar financiar sunt alături, ceea ce nu o ajută nici mai mult, nici mai puțin decât dacă aș fi fizic lângă ea! Aici reamintesc ajutorul necontenit al vecinilor și prietenilor din România! Nu uit de unde sunt, cine am fost, cu cine am copilărit, cine m-a ajutat și cine mă ajută! Asta îmi dă forță să vreau să avansez și să cresc, să pot întoarce binele și eu la rândul meu! Nimic nu ar fi acum din toate astea dacă nu erau părinții și prietenii în viața mea! Unii ne-am mai distanțat și asta e un lucru normal, pentru că viața își intră pe făgașul ei și fiecare își creează drumul pentru a merge mai departe! Toate sunt lecții pe care le învățăm, vrem sau nu vrem, mai devreme sau mai târziu!
Revenind la subiect… acum vreo 14 ani eram la Brașov, un coleg de muncă rom m-a primit în casa lui și mi-a oferit un adăpost și mâncare pentru o săptămână, pentru că patronul la acea vreme era plecat în Germania să cumpere o mașină și m-a lăsat fără bani! M-am răsplătit într-un final cu colegul meu de muncă! Atât de bine ne înțelegeam, că avea de gând să mă căsătoresc cu sora lui! Dragoste cu forța nu se poate! Nu a fost să fiu eu pe gândul lui!
Concluzia este că nu trebuie să discriminăm după naționalitate, gen, orientare sexuală sau politică, în general să nu discriminăm pe nimeni! Fiecare pădure are uscăturile ei, deci nu ar fi corect să-i punem pe toți în aceeași categorie!
Emanuel Barica, cu o poveste foarte emoționantă, a reușit trecând prin multe greutăți! Totuși, Dumnezeu l-a înzestrat cu talent și tărie de caracter de a merge înainte și de a avansa, de a demonstra lumii că omenia și sensibilitatea există, chiar dacă viața te încearcă la greu! Emanuel a pătruns adânc în sensibilitatea mea, făcându-mă să plâng chiar dacă sunt bărbat! Toți cunoaștem că și bărbații plâng câteodată!
Ca să-mi revin din starea de melancolie, Ansamblul Hecenii din Republica Moldova, condus de colegul nostru Dionisie Cobilaș, tot m-a emoționat până la lacrimi și sunt susținătorul lor! Povestea lor impresionantă și, mai ales, dăruirea, talentul și munca!
Am destule conturi de email, așa că am votat maxim posibil de pe toate conturile ansamblul Hecenii! Pe Gmail veneau mai greu emailurile, dar tot am reușit!
Locul 3. Felicitări, dragii noștri! Sunteți campioni și sunteți în TOP 3! Vă așteptăm acasă cu drag! Și vă dorim succes în drumul vostru și în proiectele voastre, vă vom susține și în viitor!
Sunt subiectiv acum, aș face eu clasamentul… pentru Republica Moldova rămâneți NUMBER ONE! Locul 2, Emanuel Barica și locul 3, Ana Nuță!
Faptul că ați ajuns în finala concursului înseamnă deja multe! Sunteți cunoscuți, v-ați afirmat, lumea știe de eforturile și succesul vostru! Voi sunteți rezultatul acțiunilor și muncii din trecut! FELICITĂRI, ANSAMBLUL HECENII și MULT SUCCES mai departe! Capul sus, urmează o perioadă și mai frumoasă și încărcată!
Am plâns de fericire! Sunteți tare bravo! Ați dus numele țării la un alt nivel!
Cu drag, un susținător al vostru, Daniel Pisău.
