La mulți ani, Iliușa! Doi ani de când exiști și nimic nu mai e la fel

Sunt zile care rămân. 5 iulie e una dintre ele — pentru mine și pentru Sandra. Azi Ilie, băiețelul nostru, face 2 ani.

La mulți ani, Iliușa! La mulți ani, Iliușka! La mulți ani, negrul lui tăticu!

Parcă te-am ținut ieri prima dată în brațe. Nu eram la primul copil — Andrușca era deja pe lume — și totuși frica aia de părinte a venit la fel de puternică, de parcă experiența nu conta deloc. Țin minte grija cu care te cuprindeam și felul în care te uitai la mine. De atunci ceva s-a mutat definitiv în mine — și bine a făcut.

Doi ani plini de viață

În doi ani ai reușit să umpli casa. Cu râsete, cu pași care nu se opresc niciodată și cu jucării pe care le găsim prin locuri imposibile. Poza de la începutul articolului te prinde exact așa cum ești acum: în parc, cu pălărioara bleu trasă pe ochi, cu trenulețul de plastic în mână și cu privirea aia mare, gata să descoperi ce mai e după colț.

Nu e dimineață în care să nu-mi întorci ziua cu un zâmbet. Și, oricât de obosit aș fi seara, tu reușești să mă faci să uit de toate — măcar pentru câteva minute.

Tu ești „negrul lui tăticu”

Ție ți-am zis așa de la început. Ești mai brunet, semeni cu mine — pe când Andrușca e alb ca mămica. Ca să râd, zic uneori că nici nu se putea altfel: tu te-ai născut seara, iar frate-tău dimineața. Porecla a apărut din drag, a rămas, și o duci cu tine ca pe un fel de răsfăț numai al nostru.

Tu și Andrușca

Când vă privesc pe tine și pe Andrușca, îmi dau seama cât de repede fuge timpul. Sunteți doi frați care fac din fiecare zi o hărmălaie. Într-un minut vă fugăriți prin casă, în următorul vă certați pe aceeași jucărie, iar peste încă unul sunteți iar prieteni la cataramă, de parcă nu s-a întâmplat nimic. Ne scoateți peri albi și ne faceți să râdem cu lacrimi, uneori în aceeași oră. Cred că exact așa trebuie să fie copilăria.

Într-o zi jucăriile o să dispară, casa o să fie mai liniștită și fiecare o să meargă pe drumul lui. Sper doar ca voi doi să rămâneți la fel de lipiți cum sunteți acum.

Mama voastră

Dacă voi sunteți gălăgia, mama voastră e echilibrul. Nu găsesc destule cuvinte pentru Sandra — pentru nopțile nedormite, pentru răbdarea care mie, recunosc, îmi cam lipsește uneori, pentru felul în care vă crește și vă face să vă simțiți în siguranță chiar și în zilele grele. Poate nu i-o spun destul de des. Dar o admir enorm.

O încercare pe care n-o vom uita

Ziua de azi îmi aduce aminte, fără să vreau, și de anul trecut. Diagnosticul de hidronefroză și operația la rinichi au fost printre cele mai grele momente prin care am trecut. Nu există ceva mai apăsător, ca părinte, decât să-ți vezi copilul pe patul de spital și să nu poți lua durerea asupra ta.

Au fost zile în care am înțeles pe pielea noastră cât de puțin ține totul și cât de mult contează oamenii care își fac meseria cu suflet.

Azi, când mă uit înapoi, rămâne doar recunoștința. Față de Dumnezeu. Și față de domnul doctor Isidor Zamisnîi, doamna doctor Victoria Celac și toată echipa care a avut grijă de tine — cu profesionalism, dar și cu omenie. Datorită lor te vedem acum alergând prin casă și făcând toate năzbâtiile care ne umplu sufletul. Nu uităm.

Despre toată perioada aceea — de la diagnosticul din sarcină până la ziua în care ai venit, în sfârșit, acasă — am scris pe larg atunci, într-un articol pe care îl țin aproape.

Dacă vei citi cândva aceste rânduri…

Poate vei avea 18 ani. Poate 30. Poate vei fi deja tată și o să înțelegi altfel tot ce scriu acum. Nu știu când o să ajungi aici. Dar dacă ajungi, vreau să știi un singur lucru: din prima clipă în care te-am văzut, te-am iubit fără condiții. Nu pentru ce o să devii. Nu pentru note, diplome sau meserie. Pur și simplu pentru că ești al nostru.

Aș vrea să crești sănătos și să fii om bun. Să nu-ți fie frică să greșești și să ai puterea s-o iei de la capăt când te trântește viața. Respectă oamenii. Iubește-ți fratele. Prețuiește-ți mama. Și nu uita niciodată că ai un loc unde te poți întoarce oricând. Acasă.

La mulți ani, puiul nostru! Îți mulțumim că ai adus atâta lumină la noi în casă. Îți dorim o copilărie frumoasă, oameni buni în jur și sănătate — pentru că am aflat cât de scumpă e. Iar eu îți promit că încerc, în fiecare zi, să fiu un tată de care să fii mândru.

La mulți ani, Iliușa! Te iubim mai mult decât încap cuvintele.

*Cu drag,

tăticu, mămica și Andrușca.*